Sa vorbim de respect.

25 Mar

Tin sa precizez de la inceput ca m-am lasat de munca 🙂 m-ai exact din data 6 04 2010, am terminat!

Ei bine, ce treaba are munca mea cu respectul? Totul.In Trw, locul in care am lucrat eu, am vazut de toate. Mai multa prostie pe metru patrat  decat in mall, copii ratati, oameni care pur si simplu dintr-o prostie si-au ratat viitorul si acum stau si muncesc de si-au rupt oasele, oameni ignoranti care se cred atotstiutori, tarani “de la sate”.

Ca sa va dati seama cam ce oameni sunt acolo va dau un exemplu: la 20 de ani, parintii acestuia sunt plecati in strainatate si muncesc pentru respectivul si fratele lui. Omu` lucreaza la trw, s-a lasat de facultate. S-a inscris la Politehnica, dar cand a vazut ca acolo trebuie invatat, nu frecat menta, s-a lasat, bineinteles. Dar partea asta nu e cine stie, multi care vin in Timisoara aleg aceasta cale. Visul lui e sa devina sofer pe tir!!!!! La 20 de ani!!! Bai!! Mi se pare aberant. Cum poti sa-ti doresti asta la 20 de ani??? Cum sa nu vrei ceva mai mult pentru tine? Sa lupti ca sa ajungi ceva, sa faci ceva? Nu pot sa inteleg, pur si simplu nu pot. Iar acesta e doar un caz. Pai daca omu` asta asta-si doreste de la viata, cum pot sa-i cer eu sa ma respecte?

Dar niciodata nu am vazut respectul. Probabil nici nu s-a auzit de acel cuvant acolo.  Respect nici fata de sef, toti i-ar trage-o la cea mai mica greseala. Bai frate, nu-i inteleg pe oamenii aia! S-ar manca de vii unii pe altii. Disperarea dupa bani si incultura poate sa duca unde nici nu-ti imaginezi.

Eu cand am fost mica, am fost invatat de ai mei ca tre` sa respect oamenii mai in varsta. Acolo nu s-a auzit de asa ceva. Se injura, se spurca, legea junglei 🙂

Probabil oamenii astia tot acolo vor fi peste 10 ani, tot la Trw, injurandu-se unul pe celalalt.

Sincer, mi-e mila de ei. Poate nu e in totalitate vina lor ca au ajuns asa, dar e vina lor ca au ales sa mearga pe aceasta cale si ca se multumesc cu putinul pe care-l au.

Adevarul e ca a fost o experienta, nu neaparat placuta, faptul ca am lucrat aici. Am cunoscut si oameni buni (putini) care merita tot respectul pentru ceea ce fac.

Deja m-am afundat prea mult in acest subiect si am inceput sa o deviez. Ideea este ca in locul in care am lucrat eu am vazut oameni de cea mai joasa speta si nu mai vreau in viata mea sa fiu inconjurata de astfel de oameni.Mi-a ajuns.

M-a luat foamea, ma duc sa mananc,

PIS.

43 Responses to “Sa vorbim de respect.”