O poveste pe care trebuie sa o auda toata lumea

6 Sep

Va povesteam zilele trecute despre implicarea mea in alegerile locale din 2012. Chiar daca nu a fost o experienta tocmai placuta, am intalnit un batranel care a reusit sa-mi cutremure intreaga zi si povestea lui merita auzita de cat mai multa lume.

Intr-un cartier marginas al Timisoarei am vazut un batranel stand singur pe o banca. Deloc curatel, am presupus in prima faza ca ar fi un boschetar sau alcoolic sau poate amandoua. Totusi, m-am apropiat de el pentru a inmana unul din flyerele care imi rupeau spatele. Fiind pe pilot automat, nici nu mi-am dat seama cand l-am intrebat “ce-si doreste de la viitorul primar al Timisoarei”. Mi-a luat cartonul putin sifonat, s-a uitat cateva secunde in tacere peste el, apoi s-a uitat la mine si m-a intrebat “Domnisoara, tu ai incredere in el? Tu l-ai vota?” In doar cateva secunde m-a cuprins o stare de neliniste, nerabdare si pur si simplu imi inghiteam cuvintele pentru ca nu eram in stare sa scot nimic coerent pe gura. De parca ar fi vrut sa ma ajute, batranelul a  continuat “daca-mi spui tu ca da, eu il votez pentru ca voi tinerii sunteti mai inteligenti decat noi si e important ca sa aveti parte de timpuri mai bune“. Bineinteles ca nu m-au linistit cuvintele lui, ba mai mult, m-au pierdut total. Cum puteam sa ma uit in ochii lui si sa-i spun “da” cand munca pe care o faceam era strict pentru banii pe care aveam sa-i primesc la sfarsitul lunii si cu care urma sa-mi iau telefonul la care visez de mai bine de un an?

Parasita de puteri, m-am asezat langa el si mi-am aprins o tigara. Ma uitam in gol, iar batranul a inceput sa vorbeasca din nou. Asa am aflat ca  nevasta ii murise in urma cu 7 ani, copiii lucreaza in strainatate ca sa-si duca veacul, nepotii nu i-a intalnit, ca din pensia de 2 milioane nu are cum sa traiasca, casa poate sa cada peste el in orice secunda asa ca a ales sa traiasca pe strada si ca tot ce-si doreste de la viitorul primar al Timisoarei este o cantina sociala decenta. Parca si acum ii aud cuvintele: “nu vreau mancare d-aia buna ce mancati voi. Eu pot sa manc si cartofi de 3 ori pe zi si ciorba mai rece, dar sa nu fie acrita ca ma doare burta“.

Poate nu sunt cel mai bun povestitor si cuvintele mele nu reusesc sa transmita nimic, dar intalnirea cu batranul din zona Lipovei mi-a ramas intiparita bine in minte. Nu intalnisem pana atunci un om atat de sarac si nu judecasem niciodata mai gresit pe cineva ca in acel moment. Omul nu era boschetar si nu mirosea a alcool. Hainele ii erau murdare, dar i se tragea de la saracie. Familie nu avea, iar o locuinta i se parea un lux. Tot ce-si dorea era o cantina sociala decenta.

Ma gandesc ca poate ar fi de luat in considerare povestea asta si cred ca putem face cumva ca lucrurile sa se schimbe. Putem incepe prin a organiza o masa pentru cei saraci. E doar idee. Nici nu stiu de unde sa incep. Poate ma ajutati.

14 Responses to “O poveste pe care trebuie sa o auda toata lumea”