Marturie de luni

14 Jan

Daca m-ar pune careva sa-mi aleg momentul preferat dintr-o zi, dimineata, cu siguranta, nu s-ar afla nici macar in top 100.

Dimineata pentru mine inseamna pura tortura pentru ca de cele mai multe ori sunt silita sa ma trezesc la ore extravagante ca sa duc la bun sfarsit niste teme. Si pentru ca eu joc fotbal in somn, mai tot timpul ma trezesc amortita si cu dovezi pe obraz ca am tinut prea starns perna in brate azi-noapte. Si pe cuvant ca nu e nimic fermecator pana aici, doar durere de oase si apa rece pe obrajori pentru ca doar ea ma mai poate pune pe picioare.

Si nici macar cafeaua nu-mi place dimineata, iar gandul de a vegeta pe o terasa dis de dimineata in bataile soarelui ma ingrozeste. Apoi, dulapul se transforma si el in inamic ca parca-mi ascunde toate hainele pe care mi-am imaginat ca o sa le port inainte de a adormi. Si nu-mi place dimineata pentru ca mi se face foame, iar cea mai importanta masa se transforma in cativa biscuiti si un ceai racit de azi-noapte.

Si uite asa dimineata pierd doua ore facand nimic si pregatindu-ma doar pentru inca o alta zi. Daca se mai intampla ca duminica noaptea sa fie Golden Globes si sa dorm trei ore, m-am scos. Incep saptamana cu o profunda senzatie de zombi in devenire 🙂

 

2 Responses to “Marturie de luni”