O poveste pe care trebuie sa o auda toata lumea

6 Sep

Va povesteam zilele trecute despre implicarea mea in alegerile locale din 2012. Chiar daca nu a fost o experienta tocmai placuta, am intalnit un batranel care a reusit sa-mi cutremure intreaga zi si povestea lui merita auzita de cat mai multa lume.

Intr-un cartier marginas al Timisoarei am vazut un batranel stand singur pe o banca. Deloc curatel, am presupus in prima faza ca ar fi un boschetar sau alcoolic sau poate amandoua. Totusi, m-am apropiat de el pentru a inmana unul din flyerele care imi rupeau spatele. Fiind pe pilot automat, nici nu mi-am dat seama cand l-am intrebat “ce-si doreste de la viitorul primar al Timisoarei”. Mi-a luat cartonul putin sifonat, s-a uitat cateva secunde in tacere peste el, apoi s-a uitat la mine si m-a intrebat “Domnisoara, tu ai incredere in el? Tu l-ai vota?” In doar cateva secunde m-a cuprins o stare de neliniste, nerabdare si pur si simplu imi inghiteam cuvintele pentru ca nu eram in stare sa scot nimic coerent pe gura. De parca ar fi vrut sa ma ajute, batranelul a  continuat “daca-mi spui tu ca da, eu il votez pentru ca voi tinerii sunteti mai inteligenti decat noi si e important ca sa aveti parte de timpuri mai bune“. Bineinteles ca nu m-au linistit cuvintele lui, ba mai mult, m-au pierdut total. Cum puteam sa ma uit in ochii lui si sa-i spun “da” cand munca pe care o faceam era strict pentru banii pe care aveam sa-i primesc la sfarsitul lunii si cu care urma sa-mi iau telefonul la care visez de mai bine de un an?

Parasita de puteri, m-am asezat langa el si mi-am aprins o tigara. Ma uitam in gol, iar batranul a inceput sa vorbeasca din nou. Asa am aflat ca  nevasta ii murise in urma cu 7 ani, copiii lucreaza in strainatate ca sa-si duca veacul, nepotii nu i-a intalnit, ca din pensia de 2 milioane nu are cum sa traiasca, casa poate sa cada peste el in orice secunda asa ca a ales sa traiasca pe strada si ca tot ce-si doreste de la viitorul primar al Timisoarei este o cantina sociala decenta. Parca si acum ii aud cuvintele: “nu vreau mancare d-aia buna ce mancati voi. Eu pot sa manc si cartofi de 3 ori pe zi si ciorba mai rece, dar sa nu fie acrita ca ma doare burta“.

Poate nu sunt cel mai bun povestitor si cuvintele mele nu reusesc sa transmita nimic, dar intalnirea cu batranul din zona Lipovei mi-a ramas intiparita bine in minte. Nu intalnisem pana atunci un om atat de sarac si nu judecasem niciodata mai gresit pe cineva ca in acel moment. Omul nu era boschetar si nu mirosea a alcool. Hainele ii erau murdare, dar i se tragea de la saracie. Familie nu avea, iar o locuinta i se parea un lux. Tot ce-si dorea era o cantina sociala decenta.

Ma gandesc ca poate ar fi de luat in considerare povestea asta si cred ca putem face cumva ca lucrurile sa se schimbe. Putem incepe prin a organiza o masa pentru cei saraci. E doar idee. Nici nu stiu de unde sa incep. Poate ma ajutati.

14 Responses to “O poveste pe care trebuie sa o auda toata lumea”

  1. cotos September 6, 2012 at 10:43 am #

    Foarte cutremurator….Uneori cei batrani ne dau lectii de viata…

    • Deea September 6, 2012 at 10:45 am #

      Asa e. Batranelul de care povesteam mi-a adus aminte de bunicul meu care, dragul de el, nu este intr-o stare prea buna. Asa ca am pus mana pe telefon si am stat la povesti jumatate de ora 🙂

  2. Groparu Nemernic (@groparu) September 6, 2012 at 11:02 am #

    Faci un proiect/petitie pentru o cantina, pui prietenii si cunoscutii sa ti-l semneze, apoi cauti pe cine cunosti in primarie. Sigur gasesti pe cineva. Acel cineva iti va spune cui sa te adresezi. Cere o audienta la primar, daca nu. Insisti pana sistemul cedeaza.
    Daca nu, incerci la prefectura. Daca nu, la ONG-uri. Daca nu, mergi la marii retaileri si incerci sa-i convingi sa iti dea lunar o anumita cantitate de alimente care mai au o saptamana-doua de valabilitate. O conserva de mazare, una de fasole, un kil de ceapa, niste oase afumate. Cu astea hranesti 4-5 oameni.
    Grija mare: iti va manca atata timp si energie si te vei enerva de atatea ori ca vei fi de o mie de ori tentata sa renunti. Daca te rezumi numai la a scrie pe blog, nu ai facut nimic in afara de a ne fi dat noua o tema frugala de gandire. Impinge proiectul pana la capat si vei dormi mai implinita noptile.
    Hai, ca se poate!

    • Deea September 6, 2012 at 11:05 am #

      Multumesc, groparule. Iau in considerare tot ceea ce spui si ma apuc de treaba pentru ca timpul imi permite sa fac una ca asta.
      De ceva timp imi doresc sa fac cumva sa ii ajut pe cei care au mai multa nevoie, dar fara indrumare m-am pierdut pe drum.

      Multumesc inca o data si va tin la curent cu ce se intampla 🙂

  3. bloodie September 6, 2012 at 11:23 am #

    Gaseste-l si ii dau eu mancare ori de cate ori fac pentru mine. 🙁

    • Deea September 6, 2012 at 11:26 am #

      Si e frumos ceea ce vrei sa faci, dar sunt multi in situatia lui. Tocmai de asta iau in considerare sfatul lui Groparu. Poate o sa-mi rod mai tare unghiile de nervi, dar ma voi simti implinita ca am putut sa ajut. In felul meu.

      • bloodie September 6, 2012 at 11:45 am #

        Asta-i primul gand care imi ine in minte… cand aud asa ceva. Stiu ca-i o picatura intr-un ocean, dar eu cred sincer ca lucrurile mici fac, uneori, diferenta. Deea, daca vrei, ne roadem unghiile impreuna, eu te ajut cu chestia asta cum si cat pot 🙂

        • Deea September 6, 2012 at 11:47 am #

          Multumesc mult pt suport. Zilele astea pun la cale petitia pentru a strange semnaturi si sa vedem daca facem ceva cu ea la primarie… 🙂

          • Cristina Francu September 7, 2012 at 10:34 am #

            Te sustinem si de la Cluj cum putem … fa demersurile de care vorbea “groparu“ si intre timp adun si eu cativa prieteni alaturi de care sa incercam sa cerem ajutor de la retail-eri cu privire la produse alimentare si care ar putea sa ajunga la voi prin transport curier.sa speram ca lucrurile merg bine.ai adresa de e-mail,imi scrii acolo si intram in contact.
            Cristina,Cluj-Napoca

  4. Deea September 7, 2012 at 11:00 am #

    Cristina, iti multumesc pt ajutorul oferit. Cum pun in miscare ceva, iti voi trimite un mail cu detalii.
    Apropo, decat sa ne ajutati pe noi in Timisoara, nu mai bine faceti aceeasi treaba in Cluj? Probabil sunt si pe acolo niste batrani care ar avea nevoie de ajutor…

  5. Deea September 7, 2012 at 11:00 am #

    Cristina, iti multumesc pt ajutorul oferit. Cum pun in miscare ceva, iti voi trimite un mail cu detalii.
    Apropo, decat sa ne ajutati pe noi in Timisoara, nu mai bine faceti aceeasi treaba in Cluj? Probabil sunt si pe acolo niste batrani care ar avea nevoie de ajutor…

Leave a Reply

Andreea Ciobanu
facebook marketing